Dictionar

electroliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. électrolyser)

1. a descompune prin electroliză.
 

electroliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrolyse)

1. descompunere a unui electrolit cu ajutorul curentului electric.
 

dielectroliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diélectrolyse)

1. (med.) procedeu terapeutic, care constă în introducerea medicamentelor în țesuturi prin mijloace electrolitice; cataforeză.
 

anod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
4. (antonim) catod.
 

cataforeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataphorèse)

1. electroforeză catodică.
2. introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase cu ionizări prin curent continuu; dielectroliză.
 

catod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cathode)

1. electrod negativ al unei surse de curent continuu (electrod din care, în sens convențional, pleacă curentul).
2. electrod negativ al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
3. (antonim) anod.
 

deuteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium)

1. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decât acesta, prin electroliza apei grele și drept combustibil termonuclear.
 

electrogravimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrogravimétrie)

1. metodă de analiză cantitativă bazată pe depunerea prin electroliză a unui metal la catod și prin cântărirea substanței depuse.
 

electrolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électrolytique)

1. referitor la electroliză, produs prin electroliză.