Dictionar

izotop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isotope)

1. atom (sau nucleu) care are același număr atomic cu altul, dar un număr de masă diferit.
2. ~ radioactiv = izotop al unui element chimic care are proprietăți radioactive; radioizotop.
 

izotopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isotopie)

1. proprietate a unor elemente chimice de a fi formate din mai mulți izotopi.
2. (lingv.) ansamblu redundant de categorii semantice, care face posibilă lectura coerentă a unui text.
 

radioizotop

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. radio-isotope)

1. (fizică) izotop al unui element chimic al cărui nucleu atomic este instabil și deci radioactiv; izotop radioactiv.
 

actinon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinon)

1. izotop al radonului, prin dezintegrarea actiniului.
 

atomoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (atom + -terapie2)

1. aplicare a izotopilor radioactivi în diagnosticare și tratament.
 

beta

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr. bêta)

1. inv. a doua literă a alfabetului grecesc (β, Β), corespunzând sunetului b.
2. radiație ~ = radiația emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni.
 

betaterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétathérapie)

1. tratament medical cu izotopi care constituie surse de radiații beta.
 

calutron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. calutron)

1. separator electromagnetic de izotopi.
 

cobaltoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cobaltothérapie)

1. tratament al tumorilor maligne cu izotopi radioactivi de cobalt.