OK
X
balalaică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. balalaika)
1.
vechi
instrument
muzical
rusesc,
compus
dintr-o
cutie
de
rezonanță
triunghiulară,
cu
trei
coarde
ciupite.
bandură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus., ucr. bandura)
1.
instrument
muzical
ucrainean
cu
coarde
ciupite,
în
formă
ovală,
și
cu
o
tastieră
scurtă.
banjo
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (amer., fr. banjo)
1.
instrument
muzical
cu
coarde
ciupite,
cu
cutie
de
rezonanță
din
piele,
asemănătoare
unei
mici
tobe,
și
cu
un
gât
foarte
lung,
utilizat
în
jaz.
bară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barre)
1.
drug
de
metal
(destinat
prelucrării).
2.
piesă
de
metal
sau
de
lemn,
în
construcții
sau
în
dispozitive
tehnice
pentru
transmiterea
eforturilor.
3.
(fig.)
obstacol,
piedică
în
calea
realizării
unui
lucru.
4.
fiecare
dintre
cei
trei
stâlpi
care
delimitează
poarta
la
unele
jocuri
sportive.
5.
șut
în
stâlpul
porții
de
fotbal.
6.
barieră
care
desparte
pe
judecători
de
avocați
și
împricinați;
locul
de
unde
se
pledează
în
fața
justiției.
7.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
stâng
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
drept
de
jos.
8.
linie
verticală
sau
oblică,
element
de
separare
într-un
text.
9.
linie
verticală
care
separă
măsurile
unui
portativ.
10.
ridicătură
de
metal
liniară
încrustată
în
tastiera
unor
instrumente
cu
coarde
ciupite.
11.
îngrămădire
de
aluviuni
la
gura
de
vărsare
a
unui
râu
într-un
fluviu
sau
în
mare.
12.
mascaret.
cistră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cistre)
1.
vechi
instrument
muzical
cu
coarde
ciupite.
citolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. citole)
1.
instrument
medieval
cu
coarde
ciupite,
alungit
și
cu
gâtul
scurt.