ancoră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., lat. ancora)

1. piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuțite, pentru a fixa o navă.
2. cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc.
3. piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

but

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. but)

1. fiecare dintre stâlpii de țintă la rugbi; poartă la fotbal.

fileu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filet)

1. țesătură în formă de rețea, cu ochiuri pătrate; plasă.
2. (tenis, volei etc.) plasă dreptunghiulară întinsă între doi stâlpi, care desparte în două terenul de joc.
3. plasă, rețea subțire și deasă cu care se leagă părul.
4. tricot cu orificii uniform repartizare pe suprafața lui.

fuling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fulling)

1. strat de organisme acvatice pe pietre, pe stâlpii de beton, de lemn sau de metal ai podurilor, pe coca navelor etc.

herme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hermès)

1. (ant.) stâlpi de piatră de-a lungul drumurilor, la răspântii și la intrarea în casele grecești, având săpat în partea de sus capul lui Hermes.