ancoră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., lat. ancora)

1. piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuțite, pentru a fixa o navă.
2. cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc.
3. piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții.

ancora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. ancorare)

1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).
2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.
3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.

ancoraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ancoraggio)

1. loc unde se ancorează.
2. ansamblu de piese pentru ancorare.
3. sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție.

ancorator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. ancoratore)

1. dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei.

dezancora

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (dez- + ancora)

1. a desface, a ridica o ancoră; a părăsi locul de ancorare.
2. (fig.) a smulge pe cineva dintr-un loc în care a stat multă vreme; a elibera ceva din ceea ce îl reține.
3. (antonim) a ancora.

afurca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. afforcare)

1. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore.

ambosa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. embosser)

1. a ancora o navă, pentru a nu-și mai schimba poziția.

ancoraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ancoraggio)

1. loc unde se ancorează.
2. ansamblu de piese pentru ancorare.
3. sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție.

ancorot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. ancorotto)

1. ancoră mică utilizată la navele cu pânze și ambarcațiunile mici, precum și la navele mari pentru manevre speciale.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

antenist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (antenă + -ist)

1. muncitor specializat în ancorarea și repararea antenelor de televiziune.