Dictionar

armonică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Harmonika, it. armonica)

1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual.
2. muzicuță (de gură).
 

manevrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. manoeuvrable)

1. care poate fi manevrat.
 

manevrabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manoevrabilité)

1. însușire a unei nave, a unui vehicul de a fi manevrat.
 

marionetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marionnette)

1. păpușă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială.
2. (fig.) executant servil, lipsit de individualitate.
3. (mar.) scripete vertical turnant, la piciorul catargului, servind la ghidarea manevrelor.
 

palonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palonnier)

1. pârghie principală pentru acționarea direcției unui avion sau a unei ambarcații, manevrată cu ajutorul picioarelor.
2. suport pe fundul bărcilor pentru sprijinirea picioarelor celui care vâslește.
 

sling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. sling)

1. dispozitiv din benzi de fibre vegetale sau sintetice la pachetajul mărfurilor în unități mai mari, pentru a fi mai ușor manevrate pe nave.