Dictionar

malformație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malformation)

1. viciu de conformație congenitală.
 

acardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acardie)

1. (embriologie) malformație embrionară constând în lipsa inimii.
 

acrocefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocéphalie)

1. malformație congenitală constând în țuguierea craniului; oxicefalie.
 

amputație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amputation, lat. amputatio)

1. acțiunea de a amputa; amputare, amputat.
2. operație care constă în separarea unei părți sau a întregului membru de corp.
3. îndepărtarea chirurgicală a unui organ, a unui viscer sau a unui țesut.
4. malformație constând în lipsa sau dispariția unui organ util.
5. (var.) (înv.) amputațiune.
 

anizomelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. anisomelia)

1. malformație prin dezvoltarea inegală a membrelor.
 

anoftalmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anophtalmie)

1. lipsă (congenitală) a globilor oculari.
2. ~ ciclopică = malformație congenitală constând în unirea ochilor și a orbitelor rudimentar dezvoltate.
 

aprozopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aprosopie)

1. malformație congenitală caracterizată prin absența feței.