Dictionar

anoblepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anoblepsie)

1. (med.) sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus (posibil simptom al encefalitei), ca urmare a devierii spastice a globilor oculari.
 

anoftalmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anophtalmie)

1. lipsă (congenitală) a globilor oculari.
2. ~ ciclopică = malformație congenitală constând în unirea ochilor și a orbitelor rudimentar dezvoltate.
 

astenopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asthénopie)

1. scădere a capacității funcționale a ochiului din cauza mușchilor oculari, a obosirii nervului optic sau datorită unor deficiențe ale retinei.
 

circumducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circumduction)

1. (fiz.) mișcare de rotație în jurul unei axe sau al unui punct central.
2. mișcare circulară a membrelor sau a globilor oculari.
 

exoftalmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exophtalmie)

1. ieșire în afara orbitelor globilor oculari.
 

nistagmus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nystagmus)

1. mișcare oscilatorie ritmică și involuntară a globilor oculari.