loto
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. loto)
Etimologie: (fr. loto)
1. joc de societate sau didactic cu cartonașe imprimate cu diferite numere, pe care participanții trebuie să le acopere cu jetoane corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase la întâmplare dintr-un săculeț; (p. ext.) piesele acestui jos.
2. joc de noroc constând în bifarea numerelor pe o grilă (sau buletin) înainte de tragerea la sorți a combinațiilor câștigătoare.
3. loterie, (var.) loton.