Dictionar

giroscopic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gyroscopique)

1. care aparține giroscopului; privitor la giroscop.
2. care include un giroscop, care este echipat cu un giroscop.
3. compas ~ = compas care se bazează pe principiul giroscopului, instalat pe bordul (aero)navelor; girocompas.
 

barigiroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. barygyroscope)

1. instrument giroscopic pentru punerea în evidență a rotației Pământului.
 

compas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compas, germ. Kompass)

1. instrument din două brațe articulare, cu care se trasează linii curbe și se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigație la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcției de referință nord-sud și pentru determinarea direcției de deplasare.
3. busolă marină.
4. ~ giroscopic = girodirecțional.
 

giroagregat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (giro- + agregat)

1. agregat care este echipat cu un giroscop; agregat giroscopic.
 

girobusolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. girobussola)

1. instrument de navigație care indică nordul geografic exploatând proprietățile mișcărilor giroscopice, independent de câmpul magnetic al pământului; busolă giroscopică, girocompas.
 

giroclinometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyroclinomètre)

1. aparat giroscopic care indică înclinarea laterală a avionului.
 

girocompas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrocompas)

1. compas (2) giroscopic; girobusolă.