determinativ, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. déterminatif)
Etimologie: (fr. déterminatif)
1. I. care determină, care este de natură să determine; determinant.
2. care are rol hotărâtor (într-o anumită situație, într-o clasificare et cetera); decisiv.
3. (gramatică) care determină, specifică sau restrânge sensul unui cuvânt; determinant.
4. II. (gramatică) cuvânt sau locuțiune care specifică sensul unui cuvânt; determinant.