Dictionar

difiodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. diphyodont)

1. (despre mamifere) care prezintă două dentiții succesive, prima de lapte și a doua definitivă.
 

dipod, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dipode)

1. (despre animale inferioare) cu două membre sau organe analoage servind drept picioare.
2. (rar; despre mamifere) biped.
3. (despre versuri) alcătuit din două picioare.
 

placentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. placentaire)

1. referitor la placentă.
2. (despre mamifere) cu placentă.
 

tetrapode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tétrapodes)

1. subclasă de animale superioare (batracieni, reptile, păsări, mamifere) al căror schelet, cu patru membre, este adaptat pentru deplasarea în mediu acvatic.