placentă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., lat. placenta)

1. (anat.) masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul, de care este legată prin cordonul ombilical care asigură schimburile de nutrienți și gaze între mamă și făt, și care, la naștere, este expulzată în mod natural din uter; (reg.) casă, căiță, cămașă, curătoare, îmbrăcăminte.
2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele.

ectoplacentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ectoplacenta)

1. înveliș endotelial incomplet al lacunelor placentare.

placentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. placentaire)

1. referitor la placentă.
2. (despre mamifere) cu placentă.

placentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. placentation)

1. formarea și modul de inserare a placentei.
2. (bot.) așezare a ovulelor pe placentă.

amfiteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithérium)

1. mamifer fosil, strămoș al marsupialelor și al mamiferelor placentare.

anatrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anatrope)

1. (bot.; despre ovule) care are micropilul vecin cu placenta, iar filamentul la polul opus.

aplacental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. aplacental)

1. (biol.) care nu are sau nu dezvoltă placentă; lipsit de placentă.

aplacentare

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. aplacentaires)

1. (zool.) grup de mamifere inferioare lipsite de placentă (astfel de mamifere se dezvoltă într-un ou); metateriene.
2. (NOTĂ) la metateriene (marsupiale) este prezentă o placentă, dar tranzitoriu, iar fătul își finalizează dezvoltarea într-o pungă marsupială.

apotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apotrope)

1. (bot.; despre ovule) prins lateral pe peretele placentar.

axospern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. axosperne)

1. (plantă) cu placentația axilară.