inserție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insertion, lat. insertio)

1. inserare.
2. (anat., bot.) mod de fixare a unui organ pe un altul.
3. (tehn.) strat de material, de o anumită compoziție și structură, inclus în interiorul altui material.

instrumentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. instrumenta)

1. acțiunea de a instrumenta.
2. orchestrare a unei bucăți muzicale.
3. executare a unei bucăți muzicale la unul sau mai multe instrumente.
4. efectuare a unei instrumentații.
5. (jur.) alcătuire a documentelor necesare pentru declanșarea unei acțiuni juridice.
6. (inform.) inserare de instrucțiuni adiționale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia.

neutralizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (neutraliza)

1. acțiunea de a (se) neutraliza și rezultatul ei; (înv.) neutralizație.
2. suprimare în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice.
3. regim internațional special la care este supus un teritoriu.
4. scoatere din acțiune, distrugere a unui obiectiv inamic.
5. (chimie) reacție chimică dintre un acid și o bază din care rezultă o soluție neutră (o sare).
6. (fizică) compensare a cuplajului dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric; inserarea unui circuit într-un amplificator pentru a elimina oscilația parazită.
7. (imunologie) inactivarea agentului patogen de anticorpi.

placentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. placentation)

1. formarea și modul de inserare a placentei.
2. (bot.) așezare a ovulelor pe placentă.

reinserție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réinsertion)

1. acțiunea de a reintroduce ceva, de a reintegra pe cineva în societate; rezultat al acestei acțiuni; reinserare.
2. fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut.
3. reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier, a unui deficient în societate, într-o activitate productivă.