Dictionar

reintegra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réintégrer, lat. reintegrare)

1. tr. a repune (pe cineva) în drepturi, într-un post etc.; a restabili.
2. tr., refl. a (se) include, a (se) reîntoarce în familie, în societate; a (se) omogeniza, a (se) contopi.
 

reintegrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réintégrable)

1. care poate fi reintegrat.
 

reintegrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reintegra)

1. acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație.
2. repunere în drepturi; repunere într-o funcție, într-un grad etc.
 

reintegrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réintégration)

1. acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrare.
2. acțiunea de a reintegra pe cineva într-o funcție, loc de muncă etc.
3. (în special) repunerea unui funcționar într-un post după o perioadă de disponibilitate sau detașare.
4. recuperarea cetățeniei anterioare, de obicei folosind proceduri mai simple.
5. (med.) reluarea activității normale, în special la un subiect care a suferit de tulburări psihice.
6. (var.) reintegrațiune.
 

dezizola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. désisoler)

1. a înlătura o (stare de) izolație; a reintegra.
2. a înlătura un izolator electric.
3. (antonim) a izola.
 

reinserție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réinsertion)

1. acțiunea de a reintroduce ceva, de a reintegra pe cineva în societate; rezultat al acestei acțiuni; reinserare.
2. fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut.
3. reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier, a unui deficient în societate, într-o activitate productivă.
 

reintegrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réintégrable)

1. care poate fi reintegrat.
 

reintegrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réintégration)

1. acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrare.
2. acțiunea de a reintegra pe cineva într-o funcție, loc de muncă etc.
3. (în special) repunerea unui funcționar într-un post după o perioadă de disponibilitate sau detașare.
4. recuperarea cetățeniei anterioare, de obicei folosind proceduri mai simple.
5. (med.) reluarea activității normale, în special la un subiect care a suferit de tulburări psihice.
6. (var.) reintegrațiune.
 

reintegrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reintegra)

1. acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație.
2. repunere în drepturi; repunere într-o funcție, într-un grad etc.