instrumenta
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. instrumenter)
Etimologie: (fr. instrumenter)
1. intr. a întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice.
2. tr. a scrie părțile instrumentale (ale unei compoziții); a orchestra.
3. (tehn.) a dota (o instalație, un aparat) cu instrumente de control; (ind. petrolieră) a dota o instalație de rafinare cu dispozitive de control automat.
4. (tehn.) a efectua o instrumentație (extragere).
5. a manipula.