Dictionar

melodie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mélodie, it., lat. melodia)

1. succesiune expresivă de sunete muzicale care alcătuiesc un cântec; (p. ext.) compoziție muzicală, cântec.
2. (fig.) muzicalitate.
 

aubadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aubade)

1. concert vocal sau instrumental dat în zorii zilei în cinstea cuiva, sub ferestrele sau la ușa acestuia; melodie compusă pentru acest concert; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.
 

balată

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. ballata)

1. poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, din una sau mai multe strofe și un refren.
 

bergamască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bergamasque, it. bergamasco)

1. vechi dans și cântec popular italian cu ritm vioi, interpretat de un grup de femei și bărbați așezați în cerc; melodie după care se executa acest dans.
2. (zool.) rasă de oi din Italia; oaie care aparține acestei rase.
 

cancan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cancan)

1. vorbire rău intenționată, bârfe calomnioase care se răspândesc în societate.
2. (fam.) mult zgomot în jurul a ceva care nu valorează mare lucru.
3. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare.
 

canon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canon, germ. Kanon)

1. normă, regulă fundamentală.
2. (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului.
3. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2).
4. caracter de literă de 36 puncte tipografice.
5. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie.
 

cantilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantilena, fr. cantilène)

1. cântec liric sau epic cu caracter grav sau sentimental.
2. melodie gravă, sentimentală, cu caracter cantabil, liric.