Dictionar

dans

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. danse)

1. gen artistic constând din mișcări ritmice, expresive, ale corpului, execuate în tactul unei melodii.
 
 

dansa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. danser)

1. intr., tr. a executa un dans.
2. (fig.) a se mișca necontenit.
 

dansant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dansant)

1. (despre serate, petreceri) la care se dansează, cu dans.
 

dansator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (dansa + -tor)

1. cel care dansează.
2. profesionist al dansului.
 

adagio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet.
 

aerobic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérobique, engl. aerobic)

1. care crește consumul de oxigen al corpului (ex. dans ~).
2. gimnastică = gimnastică de întreținere executată pe fond muzical cu ritm susținut.
 

alemandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allemande)

1. vechi dans de origine germană, inițial vesel, vioi, ulterior moderat, grav; melodia corespunzătoare.
 

almee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almée)

1. dansatoare-cântăreață egipteană.