liric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lyrique, lat. lyricus)

1. adj. (despre poezii) care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea.
2. gen ~ = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și emoțiilor poetului.
3. (fig.) sentimental, sensibil.
4. (despre poeți; și s.) care scrie poezii lirice.
5. referitor la muzica de operă.
6. (despre voce) caracterizată prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate.
7. s. f. totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci.
8. poezia lirică, genul liric.

liricitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. liricità)

1. ansamblul calităților specifice poeziei lirice; lirism, poeticitate.

liriciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (liric + -iza)

1. a da (unei scrieri) un caracter liric.

liricoid, -ă

Parte de vorbire:  adj. (rar)  
Etimologie: (liric + -oid)

1. care se caracterizează printr-o manifestare exagerată a sentimentelor, a trăirilor intime.

antistrofă

Parte de vorbire:   s.f.  
Etimologie: (fr. antistrophe, lat. antistropha)

1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.

antract

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antracte)

1. pauză între actele unei reprezentanții.
2. piesă instrumentală între actele unei lucrări lirice muzicale.

bard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barde, lat. bardus)

1. poet și cântăreț la celți.
2. poet eroic și liric.

cancioneiro

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (port. cancioneiro)

1. culegere de poezii lirice portugheze, asemănătoare cancionero-ului spaniol.

cancionero

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. cancionero)

1. culegere de poezii lirice spaniole.

cantată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantata, fr. cantate)

1. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul.