înmugurire (la Saccharomycetes)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gemmatio
2. FR bourgeonnement; gemmation
3. EN budding; pullulation; gemmation
4. DE Sprossung; Knospung
5. RU почковaние
6. HU kirügyezés, rügyfakadás

suav; plăcut; delicat (miros)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT delicatus; suavis; gratus; amoenus
2. FR suave; agréable
3. EN delicate; pleasant; agreable; sweet
4. DE angenehm; lieblich
5. RU принятный
6. HU kellemes, kedves, finom, kényes (szag)

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.

academiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. académiser)

1. (arte) a da figurilor o poză academică (un caracter emfatic și fals).

acardiac, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. acardiaque)

1. (med.) (făt monstruos) care prezintă acardie, care nu are inimă.

ace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ace)

1. (tenis) lovitură din care se obține un punct.

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).