acvatipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquatypie)

1. procedeu de tipărire a operelor de artă care imită pictura în acuarelă.

artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

beletrist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Belletrist)

1. persoană, precum ar fi un scriitor, care este mai preocupată de frumusețea literară, aspectul estetic, al operelor literare decât de conținutul lor; scriitor de beletristică.

bibliografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliographie)

1. ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor.
2. listă a scrierilor care se referă la o anumită problemă.
3. material informativ asupra unei probleme.
4. totalitatea operelor unui autor.
5. listă, publicație (periodică) cuprinzând titluri recent apărute.

cronografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chronographie, gr. khronographia)

1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic.
2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp.

descriptivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (descriptiv + -ism)

1. manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive.
2. sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora.
3. curent în structuralismul lingvistic american care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice.