OK
X
consuma 1
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. consommer)
1.
a
întrebuința,
a
folosi
(bunuri,
mărfuri).
2.
a
întrebuința
ca
hrană;
a
mânca,
a
bea.
3.
a
termina.
consuma 2
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. consumer, lat. consumere)
1.
tr.
a
nimici,
a
distruge.
2.
tr.,
refl.
(fig.)
a
(se)
epuiza.
3.
a
(se)
chinui,
a
(se)
frământa.
consumabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. consommable)
1.
care
poate
fi
consumat;
în
stare
să
fie
consumat.
2.
(antonim)
inconsumabil.
consumabile
Parte de vorbire:
s.n. pl.
Etimologie: (cf. fr. consommables)
1.
produse
care
sunt
distruse
sau
alterate
prin
utilizare
și
care
trebuie
înlocuite
frecvent.
2.
produse
care
trebuie
reînnoite
frecvent
pentru
a
facilita
utilizarea
unui
dispozitiv
sau
funcționarea
unui
laborator.
consumare de ciuperci; mâncare de ciuperci
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
consumtio
2.
FR
ingestion;
consommation
3.
EN
eating;
taking
(of
a
dish);
ingestion
4.
DE
Pilzverzehr;
Pilzgericht
5.
RU
есть
rрибы
6.
HU
gombafogyasztás;
gombaétel
consumație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. consommation, lat. consumatio)
1.
faptul
de
a
consuma.
2.
ceea
ce
consumă
cineva
într-un
local
public.
acidotrof, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (acido- + -trof)
1.
(despre
animale)
care
consumă
hrană
acidă.
alcoolic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alcoolique)
1.
adj.
care
conține
alcool.
2.
referitor
la
alcool(ism).
3.
s.
m.
f.
cel
care
consumă
abuziv
alcool;
bețiv.
anșoa
Parte de vorbire:
I. s.m. invar, II. s.n. (pl. -uri)
Etimologie: (fr. anchois)
1.
I.
pește
mic
comestibil
din
familia
clupeidelor,
de
formă
alungită,
care
trăiește
în
Marea
Mediterană
și
în
Oceanul
Atlantic;
se
conservă
în
ulei
sau
în
saramură
și
se
consumă
în
general
ca
aperitiv.
2.
II.
pastă
preparată
din
carnea
acestui
pește,
care
se
servește
ca
aperitiv.
autofagie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autophagie)
1.
consumare
a
propriilor
țesuturi
de
către
un
organism
supus
inaniției.
avicular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aviculaire)
1.
care
se
hrănește
cu
păsări;
care
devorează
păsările.
2.
consumat
de
păsări;
care
servește
drept
hrană
păsărilor.
bar 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. bar)
1.
local
public
în
care
consumatorii
sunt
serviți
stând
în
picioare
sau
pe
scaune
înalte,
în
fața
unei
tejghele.
2.
tejghea
(specială)
într-un
restaurant
etc.,
la
care
se
servesc
și
se
prepară
băuturile.
3.
mobilă,
separată
sau
montată
într-un
interior,
într-o
casă,
în
care
se
așază
băuturi,
pahare,
tutun
și
prăjituri.
4.
cabaret.