Dictionar

cifru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiffre)

1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete.
2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor.
 

criptaritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptarythmie)

1. calcul aritmetic enigmistic, cifrat, în care diferitele cifre sunt înlocuite cu litere, semnul X înlocuind atât cifre identice, cât și cifre diferite.
 

fiorin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. fiorino, din fiore „floare”)

1. (istorie) monedă de aur sau argint, de valoare variabilă, care a fost bătută mai întâi în Florența și apoi în alte țări; florin.
2. nume dat diferitelor monede cu circulație în unele țări europene (și înlocuite în prezent de euro); florin.
 

interpretare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (interpreta)

1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare.
2. comentare și explicare critică a unui text (vechi).
3. act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic.
4. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.
 

interschimbabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. interchangeabilité)

1. proprietate a unor organe de mașini, piese etc. de a putea fi înlocuite cu altele similare; interșanjabilitate.
 

simbolic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)

1. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic.
2. s. f. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor.
3. ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc.
4. știință care studiază și explică simbolurile.
5. teorie a simbolurilor, în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale; simbolistică, simbologie.
6. ramură a teologiei care studiză comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni.