Dictionar

Rezultate principale (Interpreta;):

Interpreta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interpréter, lat. interpretari)

1. a explica, a lămuri un text, o lege etc.

2. a juca un rol etc.


Rezultate secundare (Interpreta;):

Interpretabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interprétable)

1. care se poate interpreta; echivoc.

2. (anton.) ininterpretabil.


Interpretare

Parte de vorbire: s.
Origine: (interpreta)

1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare.

2. comentare și explicare critică a unui text (vechi).

3. act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic.

4. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.


Interpretare; comentare; explicare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT interpretatio

2. FR interprétation

3. EN interpretation

4. DE Erläuterung; Erklärung

5. RU истолковaние

6. HU értelmezés; kommentálás, magyarázás


Interpretat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (vb. interpreta)

1. I. (despre un lucru, un fenomen etc.) căruia i s-a dat un anumit sens.

2. (despre un text) comentat și explicat.

3. (despre o operă muzicală, dramatică, literară etc.) al cărui conținut a fost redat prin mijloace adecvate.

4. (despre un rol într-o piesă, întru-un film etc.) jucat.

5. (despre o bucată muzicală) cântat.

6. II. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.


Interpretație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr interpretation; lat interpretatio, -onis)

1. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.

2. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; traducere.

3. (var.) (înv.) interpretațiune.


Interpretativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interprétatif)

1. care interpretează; de interpretare.


Actualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare şi interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.


Adultomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulţilor.


Agogic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aggogisch, /II/ germ. Agogik, it. agogica)

1. adj. referitor la agogică.

2. s. f. totalitatea modificărilor de tempo în procesul interpretării muzicale.

3. disciplină muzicologică care studiază nuanţarea mişcării.


Anagogie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.

2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.

3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual.

4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.


Antiintelectualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)

1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.

2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.


Arheologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archéologie)

1. ştiinţă care studiază trecutul istoric al societăţii omeneşti pe baza interpretărilor vestigiilor aparţinând diferitelor culturi materiale.