interpretare; comentare; explicare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT interpretatio
2. FR interprétation
3. EN interpretation
4. DE Erläuterung; Erklärung
5. RU истолковaние
6. HU értelmezés; kommentálás, magyarázás

acționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieții sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acțiune.

anamneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)

1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului.

biografism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (biografie + -ism)

1. tendință de a acorda elementelor biografice un rol exagerat în explicarea unei opere.

comentariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commentaire, lat. commentarius)

1. apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiză, explicare.
2. (peior.) interpretare răuvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva.
3. interpretare a unei opere literare, istorice etc.
4. (pl.) memorii istorice.
5. (inform.) text explicativ care însoțește un program pentru a-l face mai clar, dar fără influență asupra algoritmului.

enucleație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. énucléation, lat. enucleatio)

1. (med.) procedură chirurgicală care constă în îndepărtarea unui organ (de obicei a unui ochi); enucleare.
2. (microbiologie) îndepărtarea corpului nuclear al unei celule.
3. (livr.) actul sau procesul de explicare; explicație
4. (var.) enucleațiune.

etimologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étymologie, lat., gr. etymologia)

1. stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice.
2. ~ multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin mai multe etimoane.
3. ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă.
4. etimon.
5. ramură a lingvisticii care studiază istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor.