Dictionar

anamneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)

1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului.
 

anamnestic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anamnestique)

1. referitor la anamneză (3); anamnezic.
 

anamnezic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anamneză + -ic)

1. referitor la anamneză, la istoricul medical al unui pacient; anamnestic.