OK
X
dramaticește
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (dramatic + -icește)
1.
în
manieră
dramatică.
2.
într-o
manieră
specifică
dramei
sau
care
evocă
drama.
3.
într-un
mod
teatral.
act
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)
1.
manifestare
a
unei
activități;
acțiune,
faptă.
2.
a
face
~
de
prezență
=
a
apărea
undeva,
obligat
sau
din
politețe.
3.
document,
înscris
oficial.
4.
~
de
acuzare
=
concluzie
scrisă
asupra
anchetării
unei
cauze
penale,
bază
la
dezbaterile
unui
proces.
5.
diviziune
a
unei
opere
dramatice.
6.
~
sexual
=
împreunare
sexuală
între
doi
indivizi;
contact
sexual.
antipiesă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anti-pièce)
1.
piesă
de
teatru
care
nu
respectă
procedeele
dramatice
consacrate
și
care
ilustrează
o
nouă
estetică;
(rar)
antiteatru.
2.
piesă
fără
valoare
artistică;
parodie
a
unei
piese.
buf, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. buffo, fr. bouffe)
1.
(despre
opere
muzicale
sau
dramatice)
cu
un
caracter
comic
grotesc,
caricatural.
cor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. chorus, gr. khoros, it. coro)
1.
(în
teatrul
antic)
grup
de
personaje
care
participa
ca
un
personaj
unic
în
desfășurarea
acțiunii
unei
opere
dramatice,
dansând
și
cântând
versuri.
2.
ansamblu
de
cântăreți
care
execută
împreună
muzică
vocală.
3.
(fig.)
grup,
mulțime.
4.
compoziție
muzicală
destinată
a
fi
cântată
de
un
cor
(2).
5.
ansamblul
navelor,
centrală
și
laterale,
ale
unei
biserici
(catolice).
deznodământ
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. dénouement)
1.
felul
cum
se
rezolvă
o
situație,
un
conflict
etc.;
soluție.
2.
parte
finală
care
soluționează
intriga
unei
acțiuni
dramatice,
a
unei
narațiuni.
didascalie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. didascalie; grec. διδασκαλία, didaskalía „educaţie; înștiințare; instrucțiune (de joc)”)
1.
indicație
de
joc,
într-o
piesă
de
teatru,
un
scenariu.
2.
instrucțiune
dată
actorilor
de
autorul
unei
opere
dramatice
antice
grecești.
3.
notă,
indicație
care
se
punea
înaintea
unei
piese
de
teatru
la
latini.
4.
(învechit)
știință.