benoar

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. baignoire)

1. lojă amplasată la parterul teatrului.
2. (var.) benuar.

cabotinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cabotinage)

1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; comportament teatral; cabotinism.
2. (înv.) profesia de cabotin, de actor ambulant; lumea teatrului prost.

cor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. chorus, gr. khoros, it. coro)

1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice, dansând și cântând versuri.
2. ansamblu de cântăreți care execută împreună muzică vocală.
3. (fig.) grup, mulțime.
4. compoziție muzicală destinată a fi cântată de un cor (2).
5. ansamblul navelor, centrală și laterale, ale unei biserici (catolice).

coreut

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. choreute)

1. corist în teatrul grec antic.

corifeu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coryphée, gr. koryphaios, şef)

1. s. m. conducător al corului în teatrul antic grecesc.
2. cântăreț solist într-un cor.
3. balerin care conduce un ansamblu de balet.
4. s. m. f. om de seamă cu rol conducător într-un domeniu al științei sau al artei.

divertisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divertissement)

1. recreare plăcută și amuzantă; distracție.
2. episod distractiv, compus din dansuri și arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.
3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.
4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.
5. secțiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expozițiilor și interludiilor.
6. concert de estradă cu conținut variat.
7. suită de diferite dansuri.