amuzant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amusant)

1. care amuză, provoacă veselie și râs prin cuvinte sau comportament; comic, hazliu.
2. care ocupă în mod plăcut mintea, care distrează.

ambetant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. embêtant)

1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.

bulevardier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. boulevardier)

1. adj. de bulevard.
2. (fig.; despre piese de teatru, spectacole) ușor, amuzant.
3. s. m. f. bulevardist.

distractiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (distracţ/ie/ + -iv)

1. care distrează; plăcut, amuzant.

diversiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. diversivo)

1. de diversiune.
2. de distracție, amuzant.

divertisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divertissement)

1. recreare plăcută și amuzantă; distracție.
2. episod distractiv, compus din dansuri și arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.
3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.
4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.
5. secțiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expozițiilor și interludiilor.
6. concert de estradă cu conținut variat.
7. suită de diferite dansuri.

plezanterie

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. plaisanterie)

1. faptul de a glumi.
2. glumă, lucru spus sau făcut pentru a distra; aluzie amuzantă etc.