Dictionar

cinematografic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cinématographique)

1. referitor la cinematografie, la cinema.
2. care are legătură cu cinematograful.
3. care este potrivit pentru cinema.
 
 
 
 

anșeneu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. enchaîné)

1. (efect cinematografic) trecere de la o secvență la alta prin suprapunerea cadrelor; înlănțuire.
 

asincronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asynchronisme)

1. caracter asincron.
2. efect cinematografic bazat pe neconcordanța dintre coloana vizuală și cea sonoră.