Dictionar

 

interpretație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr interpretation; lat interpretatio, -onis)

1. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.
2. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; traducere.
3. (var.) (înv.) interpretațiune.
 

interpretativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interprétatif)

1. care interpretează; de interpretare.
 

interpretator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. interprétateur)

1. cel care explică, încearcă facă ceva de înțeles; comentator; exeget.
2. (înv.) interpretător.
 
 

basic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. basic)

1. (inform.) limbaj de programare a calculatoarelor, utilizat în regim convențional și interpretativ.