accentuație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accentuation)

1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.

armă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arma)

1. unealtă, mașină care servește pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forțele armate corespunzând unei activități specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.

chirografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chirographie)

1. studiu al liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii.

cifru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiffre)

1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete.
2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor.

dactilologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dactylologie)

1. mijloc de comunicare (între surdomuți) prin semne convenționale cu degetele; dactilofazie, limbajul semnelor.
2. (var.) dactilogie.

demutiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démutiser)

1. a educa pe surdomuți în înțelegerea limbajului semnelor.