OK
X
frecvent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. frequens, fr. fréquent)
1.
care
se
întâmplă
des,
la
intervale
scurte;
obișnuit,
curent.
frecvență
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
frequentia
2.
FR
fréquence
3.
EN
frequency
4.
DE
Frequenz;
Häufigkeit
5.
RU
встречaемость;
чaстотa
6.
HU
sűrűség,
helyi
állandóság
frecventa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. frequentare, fr. fréquenter)
1.
a
merge
cu
regularitate,
sistematic
(la
cursuri,
la
spectacole).
2.
a
vizita
deseori
pe
cineva.
frecvență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. frequentia, fr. fréquence)
1.
repetare
deasă
și
regulată
a
unei
mișcări,
acțiuni
etc.
2.
participare
a
studenților,
a
elevilor
la
cursuri.
3.
număr
al
repetărilor
unui
fenomen
periodic
în
unitatea
de
timp.
4.
mărime
egală
cu
numărul
de
vibrații
pe
secundă
ale
unei
mișcări
vibratorii.
frecventabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fréquentable)
1.
care
poate
fi
frecventat.
2.
(despre
o
persoană)
cu
care
se
poate
avea
o
legătură.
3.
(despre
un
loc)
unde
se
poate
merge.
4.
(antonime)
infrecventabil,
nefrecventabil.
frecventativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. frequentativus, fr. fréquentatif)
1.
(despre
verbe)
care
arată
o
repetare
a
unei
acțiuni.
abonat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (vb. abona)
1.
beneficiar
al
unui
abonament.
2.
(fam.)
(cel)
care
frecventează
o
familie,
un
local
etc.
absenteism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1.
absență
frecventă
și
nemotivată
dintr-un
loc
de
muncă.
2.
mod
de
exploatare
a
pământului
printr-un
intermediar.
3.
neparticiparea
la
alegeri
sau
la
ședințe
politice.
4.
~
parlamentar
=
practică
folosită
de
deputații
opoziției
constând
în
neparticiparea
la
sesiunile
parlamentului,
pentru
întârzierea
sau
blocarea
adoptării
unor
legi.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
actinobaciloză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinobacillose)
1.
boală,
frecventă
la
taurine,
asemănătoare
actinomicozei,
prin
adenopatie
și
abcese.
agriotip
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. agriotype, lat. agriotypus)
1.
(biol.)
tipul
sălbatic
sau
ancestral
al
unei
plante.
2.
tipul
cel
mai
frecvent
dintr-o
populație.
alegorism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. allégorisme)
1.
artă
care
constă
în
folosirea
neîndemânatică
sau
prea
frecventă
a
alegoriei;
exprimare
prin
alegorii;
metaforă
prelungită
și
continuă.