acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

buget

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. budget)

1. balanța veniturilor și cheltuielilor unui stat, a unei întreprinderi, instituții, familii pe o perioadă de timp determinată.
2. ~ de timp = timpul de care dispune un individ, o colectivitate pentru a rezolva anumite probleme.

degresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégressivité)

1. progresivitate în scădere sau negativă; caracter degresiv.
2. ~a impozitului = sistem de impozitare în care se pleacă de la o rată maximă aplicabilă veniturilor mari și care scade pe măsură ce se coboară pe scara veniturilor.

econom, -oamă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. économe)

1. adj. care păstrează, care face economii.
2. cumpătat.
3. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri.

executare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (executa)

1. acțiunea de a (se) executa.
2. ~a bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget.