artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

carbonar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. carbonaro)

1. membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea și unificarea Italiei.

liberalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. libéraliste)

1. I. referitor la liberalism; liberal.
2. II. adept al liberalismului.
3. persoană care susține ideile liberale.

libertar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. libertaire)

1. I. califică starea de spirit a celui care este foarte atașat de respectul libertății absolute.
2. care împinge la extrem cererea de libertate în chestiuni politice.
3. care se bazează pe idei liberale sau de liber schimb.
4. care pledează pentru libertatea individuală ca valoare fundamentală și respinge orice formă de autoritarism politic în organizarea socială sau viața privată.
5. II. adept al libertății absolute; anarhist.

iliberal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. illibéral)

1. (persoană) care se opune liberalismului, ideilor liberale.
2. care nu este liberal.
3. care nu este generos.

antiliberal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antilibéral)

1. care restrânge libertățile civile sau individuale; care se opune activ ideilor liberale.
2. care se opune doctrinei politice sau economice numită liberalism.
3. care dă dovadă de intoleranță.