italian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. italiano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia.
2. adj. care aparține Italiei sau italienilor.
3. artă ~ă = artă dezvoltată pe teritoriul Italiei, pe baza tradiției atât a artei romane, cât și a celei paleocreștine și bizantine.
4. (s. f.) limbă romanică vorbită de italieni.

italiană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. italiano)

1. limbă de origine latină, oficială în Italia; (înv.) italienie, (înv.) tălienie.

italiancă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (italian + -că)

1. femeie care face parte din populația de bază a Italiei (sau este originară de acolo); italiană, (var.) taliancă.

ospitalia

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (v. ospitalier)

1. a primi pe cineva cu bucurie, oferindu-i hrană și găzduire, a găzdui cu ospitalitate; (înv.) a ospitaliza.

ravitalia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ravitailler)

1. a aproviziona cu alimente, materiale etc.

acqua Tofana

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acqua-tofana)

1. otravă celebră în Italia.
2. (var.) (var.) acqua-toffana.

axă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor.

balsamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.

belcanto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bel canto)

1. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmărește frumusețea liniei melodice.

bergamască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bergamasque, it. bergamasco)

1. vechi dans și cântec popular italian cu ritm vioi, interpretat de un grup de femei și bărbați așezați în cerc; melodie după care se executa acest dans.
2. (zool.) rasă de oi din Italia; oaie care aparține acestei rase.

bersalier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. bersagliere)

1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).