artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

elocuțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élocution, lat. elocutio)

1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor.
2. alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs.
3. parte a retoricii care tratează problemele de stil.

itos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ithos)

1. parte a retoricii care se ocupa cu moravurile, opunându-se patosului.

retoric, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)

1. adj. care aparține retoricii; de retor.
2. (peior.; despre stil) afectat, emfatic.
3. s. f. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență.
4. figură (de) ~ă = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare.
5. (peior.) declarație emfatică; afectare.

sofist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sophiste, lat. sophista)

1. (în Grecia antică) profesor de filozofie și arta retoricii, plătit, gata să demonstreze orice.
2. cel care face uz de sofisme.