Dictionar

acatafazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acataphasie)

1. așezare greșită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideație și vorbire.
 

acatagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în așezarea greșită a cuvintelor în scris.
 

accentuativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. accentuativo)

1. referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.
 

acribologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acribologie)

1. folosirea preciziei maxime în cercetarea științifică.
2. precizie în folosirea cuvintelor.
 

acronimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acronymie)

1. procedeu de formare a cuvintelor prin abrevieri; crearea unui cuvânt, numit acronim.
 

afazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphasie)

1. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.