OK
X
anemolită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anémolithe)
1.
formație
(stalactită,
stalagmită
etc.)
deviată
prin
împingerea
laterală
a
apei,
care
se
evaporă
datorită
curenților
de
aer
din
galeriile
subterane.
angledozer
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. angledozer)
1.
buldozer
cu
lamă
orientabilă,
care
împinge
pământul
lateral.
arc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)
1.
armă
(primitivă)
de
aruncat
săgeți.
2.
tot
ceea
ce
are
forma
unui
arc
(1).
3.
(mat.)
porțiune
dintr-o
linie
curbă,
dintr-un
cerc.
4.
element
de
arhitectură
în
formă
arcuită,
care
leagă
între
ele
două
ziduri,
două
coloane
etc.
5.
~
de
triumf
=
monument
în
formă
de
portic
arcuit
ridicat
în
amintirea
sau
pentru
comemorarea
unui
eveniment;
~-butant
=
construcție
în
formă
de
semiarc,
în
exteriorul
unui
edificiu
pentru
a
neutraliza
împingerea
boltelor
gotice;
~-rampant
=
arc
cu
reazemele
denivelate.
6.
~
voltaic
=
descărcare
electrică
între
doi
electrozi
prin
care
circulă
un
curent
de
mare
intensitate.
7.
organ
de
mașină,
din
oțeluri
aliate,
destinat
legăturii
elastice
între
două
piese.
8.
~
reflex
=
ansamblu
de
elemente
nervoase
care
asigură
realizarea
reflexelor.
cric
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cric)
1.
aparat
portativ
pentru
ridicarea
la
înălțimi
mici
a
greutăților
prin
împingere
în
sus.
culee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. culée)
1.
masiv
de
zidărie
care
prin
masa
sa
rezistă
la
împingerea
unui
arc,
a
unei
bolți
sau
arcade.
2.
fiecare
dintre
cele
două
picioare
ale
unui
pod,
pe
maluri.
3.
canal
prin
care
metalul
topit
se
scurge
din
tiparul
piesei.
decroșare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (decroşa)
1.
acțiunea
de
a
(se)
decroșa;
decroșaj.
2.
fractură
în
scoarța
terestră
în
lungul
căreia
unul
din
compartimentele
rezultate
este
deplasat
în
sens
orizontal.
3.
rupere
a
unui
aliniament
arhitectonic
prin
retragerea
sau
împingerea
înainte
a
unui
element.