liberal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. libéral, lat. liberalis)

1. adj. care aparține liberalismului.
2. partid ~ = partid de orientare liberalistă.
3. iubitor de libertate.
4. înțelegător, cu vederi largi, tolerant.
5. s. m. membru al unui partid liberal.

liberaliciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (liberal + -iciune)

1. posibilitate de a acționa după propria voință; libertate.

liberalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. libéralisme)

1. doctrină politică și economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot și să admită libertăți democratice.
2. atitudine tolerantă; împăciuitorism.

liberalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. libéraliste)

1. I. referitor la liberalism; liberal.
2. II. adept al liberalismului.
3. persoană care susține ideile liberale.

liberalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. libéralité, lat. liberalitas)

1. însușirea de a fi liberal; mărinimie, generozitate.
2. act juridic de dispoziție în favoarea cuiva.

liberaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. libéraliser)

1. a face mai liber(al); a acorda mai multă libertate și inițiativă individuală în activitatea socială.

artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

carbonar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. carbonaro)

1. membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea și unificarea Italiei.

carbonarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. carbonarismo)

1. (istorie) principiile, practicile sau organizarea carbonarilor; mișcarea carbonarilor (membrii societăților secrete revoluționare fondate în Italia la începutul secolului al XIX-lea, adesea cu un accent patriotic și liberal).

dictatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dictatorial)

1. care se referă la dictatură; care este specific dictaturii; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
2. care ține de dictator; care este specific dictatorului; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
3. care este impus cu forța; autoritar.
4. (figurat) care nu admite nicio replică.
5. (antonime) democratic, liberal.

dirijist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. dirigiste)

1. I. referitor la dirijism, sistem politic în care executivul conduce economia.
2. care este în favoarea dirijismului sau care îl aplică; care are dirijismul ca doctrină economică.
3. II. adept al dirijismului.
4. (antonim) liberalist.

doctrinarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doctrinarisme)

1. curent politico-ideologic din Franța, fundat sub Restaurație, care preconiza o politică de compromis între absolutism și liberalism.