Dictionar

admitant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (admite + -ant)

1. persoană care participă la un concurs de admitere.
 

admitanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ.
 

admitanțmetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admittancemètre)

1. instrument pentru măsurarea admitanței.
 

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admițând un raționament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
 

admitanțmetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admittancemètre)

1. instrument pentru măsurarea admitanței.
 

lassalleanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Lassalleanismus)

1. curent în mișcarea muncitorească din Germania, care, admițând posibilitatea transformării pașnice a capitalismului în socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de stat, propovăduia înlocuirea luptei revoluționare prin lupta pentru vot universal și prin activitatea parlamentară pașnică.
 

liberalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. libéralisme)

1. doctrină politică și economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot și să admită libertăți democratice.
2. atitudine tolerantă; împăciuitorism.
 

neoprotecționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (neo- + protecţionism)

1. diferite măsuri protecționiste luate de statele industrializate, care nu vor să admită că aplică, sub multiple și variate forme, cel mai extins protecționism.
 

sindicalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. syndicalisme)

1. curent în mișcarea muncitorească care nega necesitatea unui partid politic al proletariatului și lupta politică, admițând numai lupta pentru reforme economico-sociale a muncitorilor uniți în sindicate.
2. faptul de a milita într-un sindicat al salariaților; mișcare sindicală.