Dictionar

micropolitică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. micropolitique)

1. politică realizată în cadrul unei mici comunități bazată pe relații umane directe.
 

politicamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (it. politicamente, fr. politiquement)

1. din punct de vedere politic, în domeniul politic; politicește.
 

politicard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. politicard)

1. cel care face o politică personală lipsită de valoare și se complace în intrigi; adept al unei politici neprincipiale.
 

politicastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. politicastro)

1. politician de duzină, lipsit de valoare.
 

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).
 

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.
 

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
 

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizații de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.
 

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.
 

aggiornamento

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aggiornamento)

1. politică a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei tradiționale a catolicismului la cerințele societății contemporane.