OK
X
anula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. annuler, lat. annullare)
1.
a
declara
nul
(un
act);
a
desființa.
2.
a
egala
cu
zero
o
expresie
matematică.
anulabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. annulable)
1.
care
poate
fi
anulat;
care
trebuie
anulat.
anulabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. annulabilité)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
anulabil;
posibilitatea
(unui
act)
de
a
fi
anulat.
anular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. annulaire)
1.
în
formă
de
inel;
care
se
referă
la
forma
unui
inel;
potrivit
pentru
a
primi
un
inel;
inelar.
2.
deget
~
=
al
patrulea
deget
al
mâinii
(pornind
de
la
degetul
mare)
pe
care
se
poartă
de
obicei
inelul;
inelar.
anulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. annulation)
1.
acțiunea
de
a
anula
sau
de
a
se
anula;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
anulare.
2.
decizie
prin
care
se
anulează
un
act,
o
dispoziție
etc.
3.
(psihiatrie)
mecanism
de
anulare
retroactivă
a
amintirilor.
4.
(antonime)
confirmare,
ratificare.
anulativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. annulatif)
1.
care
anulează;
având
puterea
de
a
anula.
anulator, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (anula + -tor)
1.
I.
care
anulează.
2.
II.
persoană
sau
autoritate
care
anulează.
3.
(tehn.)
dispozitiv
electronic
care
anulează
un
semnal.
aboli
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)
1.
a
anula,
a
suprima
(o
lege,
o
instituție,
o
stare
social-politică).
abroga
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)
1.
a
scoate
din
vigoare
un
act
normativ.
2.
a
anula,
a
suprima
o
lege,
o
dispoziție
oficială.
3.
a
declara
lipsit
de
valabilitate.
abrogativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abrogatif)
1.
care
abrogă,
care
anulează;
anulator.
abrogație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abrogation, lat. abrogatio)
1.
(jur.)
anulare,
suprimare
(a
unei
legi,
a
unui
regulament
etc.);
abrogare.
agranulocit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. agranulocyte)
1.
(biochimie)
globulă
albă
care
are
puține
granule
citoplasmatice
și
o
cantitate
limitată
de
citoplasmă
(spre
deosebire
de
granulocit);
leucocită
negranulată.
anihila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. annihiler, lat. annihilare)
1.
a
zădărnici,
a
nimici,
a
anula
un
efect,
o
acțiune;
a
neutraliza.