Dictionar

dictator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictateur, lat. dictator)

1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de șase luni și investit cu putere absolută în vreme de război.
2. conducător de stat cu puteri discreționare.
3. (fig.) om cu purtări autoritare.
 

dictatoresc

Parte de vorbire:  adj. masc. (învechit)  
Etimologie: (dictator + -esc)

1. care ține de dictator; dictatorial, (înv.) dictatoric.
2. care este specific dictatorului; dictatorial, (înv.) dictatoric.
3. impus cu forța; dictatorial, (înv.) dictatoric.
4. (var.) (înv.) dictătoresc.
 

dictatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dictatorial)

1. care se referă la dictatură; care este specific dictaturii; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
2. care ține de dictator; care este specific dictatorului; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
3. care este impus cu forța; autoritar.
4. (figurat) care nu admite nicio replică.
5. (antonime) democratic, liberal.
 

dictatoric, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (dictator + -ic)

1. care ține de dictator; dictatorial, (înv.) dictatoresc.
2. care este specific dictatorului; dictatorial, (înv.) dictatoresc.
3. impus cu forța; dictatorial, (înv.) dictatoresc.
 

antidictatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + dictatorial)

1. care se opune dictaturii (regim politic care reprimă drepturile și libertățile).
2. (antonim) dictatorial.
 

caudillism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. sp. caudillo „conducător”)

1. conducere tiranică exercitată de dictatori în unele țări de limbă spaniolă.
2. (var.) caudilism.
 

caudillo

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sp. caudillo)

1. păzitor, conducător al unei turme (în America Latină).
2. dictator militar sau politic care a preluat puterea în America Latină sau Spania; persoană căreia i se dă acest nume.
 

cezarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. césarisme)

1. sistem de guvernare dictatorială militară asemănător celui instituit de Caesar în vechea Romă.
 

despotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. despotique)

1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic.
2. abuziv, arbitrar.
 

dictatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dictatorial)

1. care se referă la dictatură; care este specific dictaturii; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
2. care ține de dictator; care este specific dictatorului; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
3. care este impus cu forța; autoritar.
4. (figurat) care nu admite nicio replică.
5. (antonime) democratic, liberal.