epiforă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. épiphora, gr. epiphora)
Etimologie: (fr. épiphora, gr. epiphora)
1. exagerare patologică a secreției lacrimale.
2. procedeu stilistic constând în repetarea unui cuvânt ori grup de cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă.