OK
X
epistrofă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épistrophe)
1.
fel
de
întoarcere
folosit
în
tactica
militară
a
grecilor.
2.
repetiție
a
unui
cuvânt
la
sfârșitul
unei
fraze;
epiforă
(2).
epiforă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épiphora, gr. epiphora)
1.
exagerare
patologică
a
secreției
lacrimale.
2.
procedeu
stilistic
constând
în
repetarea
unui
cuvânt
ori
grup
de
cuvinte
la
sfârșitul
unor
unități
sintactice
sau
metrice;
epistrofă.