Dictionar

elenist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. helléniste)

1. specialist în studiul limbii și culturii elenistice; (prin ext.) specialist în studiul limbii și culturii elene.
2. persoană versată în cunoașterea limbii, literaturii și culturii grecești.
3. (sens biblic) evreu care a adoptat cultura sau cultul grecilor; grec convertit la iudaism.
4. (var.) elinist, (înv.) elimist, (înv.) helenist.
 

epistrofă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épistrophe)

1. fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor.
2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2).
 

filoelen, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. philohellène)

1. I. care susține cauza grecilor.
2. care are simpatie pentru greci și cultura lor; filoelenic.
3. II. prieten, admirator al grecilor.
 

greciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gréciser)

1. a face să-și însușească, a-și însuși limba, obiceiurile grecilor; a (se) asimila grecilor.
 

grecoman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grécomane)

1. admirator fanatic al grecilor.
 

grecomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grécomanie)

1. mania de a imita obiceiurile și limba grecilor.