OK
X
grava
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. graver)
1.
a
săpa
în
piatră,
lemn,
metal
etc.
litere
sau
figuri,
în
special
pentru
a
obține
un
clișeu
grafic.
agrava
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. /s’/aggraver, lat. aggravare)
1.
refl.,
tr.
a
(se)
înrăutăți.
2.
a
(se)
amplifica.
pirograva
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. pyrograver)
1.
a
grava
prin
tehnica
pirogravurii.
reagrava
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (re1- + agrava)
1.
a
se
agrava
din
nou.
acvaforte
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. acquaforte)
1.
procedeu
de
reproducere
a
unui
desen
după
un
clișeu
gravat
cu
acid
azotic
pe
o
placă
de
cupru.
2.
gravura
obținută.
acvatintă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)
1.
procedeu
de
gravare
cu
acid
azotic,
care
imită
desenul
cu
tuș.
2.
gravura
obținută.
3.
procedeu
de
tipar
de
artă
pentru
imagini
în
semitonuri,
prin
gravarea
manuală
în
cupru
și
coroziunea
chimică.
agonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agonie)
1.
stare
patologică
foarte
gravă
a
organis-mului,
care
precedă
moartea.
2.
(fig.)
decădere,
declin.
agranulocitoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agranulocytose)
1.
boală
gravă
provocată
de
dispariția
sau
scăderea
numărului
de
granulocite
din
sânge.
alienație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aliénation, lat. alienatio)
1.
tulburare
gravă
a
funcțiilor
psihice;
nebunie;
demență.
altogravură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. altogravura)
1.
reproducere
după
originale
de
artă
cu
clișee
metalice
pantografice,
gravate
de
mână
sau
în
acvaforte.