OK
X
cântecel
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cântec + -el)
1.
diminutiv
al
lui
cântec;
cântec
scurt.
2.
(expr.)
~
comic
=
monolog
comic,
satiric,
în
versuri,
adesea
fredonat.
3.
(var.)
cânticel.
acompaniament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)
1.
parte
accesorie
destinată
a
susține
melodia
principală
a
unui
cântec
sau
instrument.
antifonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anti- + fonic)
1.
(despre
cântecul
unui
solist,
al
unui
cor)
alternativ.
2.
(despre
materiale)
care
atenuează
zgomotele.
augur
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. augur)
1.
s.
m.
preot
roman
despre
care
se
credea
că
poate
prevesti
viitorul
după
zborul,
cântecul
și
măruntaiele
păsărilor.
2.
s.
n.
prevestire
făcută
de
un
augur
(I).
3.
a
fi
de
bun
(sau
de
rău)
~
=
a
fi
semn
bun
(sau
rău),
favorabil
(sau
nefavorabil).
bahic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bacchique, lat. bacchicus)
1.
adj.
consacrat
lui
Bacus;
de
băutură,
de
chef.
2.
s.
n.
cântec
de
petrecere.
3.
s.
m.
picior
metric
(antic)
dintr-o
silabă
scurtă
și
două
lungi.
baladă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ballade)
1.
poezie
populară
medievală
în
versuri
endecasilabice
sau
septenare,
care
se
cânta
și
se
recita.
2.
poezie
epică,
populară
sau
cultă,
care
narează
fapte
istorice
sau
legendare;
cântec
bătrânesc.
3.
(muz.)
compoziție
vocală
sau
instrumentală
cu
caracter
narativ.
4.
(jaz)
interpretare
rapsodică
a
unei
piese
de
către
un
solist
acompaniat
de
orchestră.
berceuse
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. berceuse)
1.
piesă
instrumentală
având
la
bază
un
cântec
de
leagăn,
care
exprimă
un
sentiment
de
duioșie.