Dictionar

antifonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + fonic)

1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ.
2. (despre materiale) care atenuează zgomotele.
 

antizgomot

Parte de vorbire:  adj. inv., s.n.  
Etimologie: (după fr. anti-bruit)

1. (dispozitiv) care anihilează zgomotele.
2. adj. care atenuează zgomotul; antifonic.
 

ausculta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ausculter, lat. auscultare)

1. a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ori plămânilor pentru diagnostic.
 

desonorizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (de1- + sonorizant)

1. care atenuează sau înlătură zgomotele.
 

electrostetograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + stetograf)

1. aparat electric care amplifică și înregistrează zgomotele respiratorii și cardiace ale toracelui.
 

exocardiac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exocardiaque)

1. (despre zgomotele inimii) care se produce în afara cavității cardiace.